Și chiar de nu am fost un vas ales
Ci doar un ciob de oală spartă
El vieții mele a dat un sens
Și din nimic, ma prefăcut în nestemată.

Si chiar de nu am fost vreun om cu vază
Ci aici pribeag, doar un orfan împovărat
El totuși, a pregătit în ceruri a mea casă
Ca să trăiesc în veci ca fiu de împărat.

Și chiar de nu am fost ca lacrima curată
Ci mai degrabă o baltă de noroi
Isus m-a curățit de orice pată
Eliberându-mă de jugul de nevoi.

Și chiar de nu am fost o harpă înzestrată
Ci un chimval zângănitor
El este dirijorul ce calea îmi arată
Îndreptându-mi pașii cu ‘armonie înspre viitor.

Și chiar de nu-s celebru aici în lume
Ci un “nimeni” și “nimic” cât voi trăii
El Domnul, m-a chemat pe nume
Și Îl voi preamări, pân’ la sfârșitul vieții.